Prima saptamâna dupa Sfintele Pasti este considerata ca una deosebit de bogata în spiritualitate, acest lucru rasfrângându-se si în traditia potrivit careia multe dintre dorintele oamenilor pot fi împlinite acum.

Un punct marcant al acestei saptamâni este vinerea din saptamâna luminata, când biserica rasariteana a decis celebrarea Izvorului Tamaduirii, un mare praznic ce dateaza din a doua jumatate a primului mileniu crestin.

Se face referire la o vindecare minunata a unui orb ce si-a recapatat vederea dupa ce si-a udat fata cu apa unui izvor situat într-o padure din apropierea Constantinopolului. Biserica zidita din ordin împaratesc pe locul unde era situat acel izvor a primit hramul "Izvorul Tamaduirii".

Sarbatoarea are o istorie veche de 1.500 de ani, avîndu-si originea în perioada domniei împaratului bizantin - Leon cel Mare, elvavios si binecredincios. Pe când înca nu era pe tronul Bizantului, Leon a întâlnit un orb, pe care l-a luat de mâna spre a-l calauzi. Acest batrân, însa, era un om luminat de Dumnezeu si neîncetat predica crestinilor ca, în padurile imperiale, sunt izvoare si lacuri ce sunt ocrotite de Maica Domnului, aparatoarea sihastilor din acele locuri. Se spune ca cei doi, adânciti în discutiile lor teologice s-au ratacit în acea padure si cautau un izvor sa bea apa. În acel moment un glas din cer a fost auzit zicând: „Nu este nevoie sa te ostenesti Leon, caci apa este aproape. Patrunde, Leone împarate, mai adânc în padurea acesta! Si luând cu mâinile apa tulbure potoleste setea orbului si apoi uda cu ea ochii cei nevazatori si se va cunoaste de îndata cine sunt Eu”.

Dupa ce si-a potolit setea, Leon a atins cu apa ochii orbului si acesta a început sa vada si a strigat: „Maica Domnului, esti aici! Te-am gasit!”, iar Leon a spus ca acolo este Izvorul Tamaduirii, fântâna datatoare de sanatate. Apoi batrânul întelept i-a prezis lui Leon ca nu dupa multa vreme va ajunge împarat, iar prima grija a acestuia a fost sa ridice o biserica în acel loc, în cinstea Maicii Domnului.

Aceasta nu este singura minune care s-a petrecut în acel loc: Împaratul Iustinian al Bizantului s-a vindecat si el la acel izvor, în cinstea caruia a ridicat o biserica impunatoare, în locul celei vechi, în secolul al IV-lea, refacuta si înzestrata ulterior de catre Vasile Macedonianul si fiul acestuia Leon cel Întelept. Dupa primul razboi mondial, statul turc, pe teritoriul caruia se afla acest binecuvântat izvor, a reamenajat zona, pastrându-i însa numele de “Izvorul Tamaduirii”.

În aceasta zi, în toate bisericile si manastirile, dupa Sfânta Liturghie se savârseste slujba de sfintire a apei (aghiasma mica), dupa o rânduiala adecvata Saptamânii Luminate.